şi mişcă firea-n frunzele ce cad
bătute de un vânt stăpân şi iute,
formând un strat, suflet hoinar.
Printre copacii ce-şi leapădă podoaba,
mă plimb, călcând cu milă pe frunziş
şi-ncerc să mai descopăr pe-o alee
vre-un sfânt, vre-un vers sau o idee.
Şi printre crengile răzlețe
soarele, cu razele semețe
crează fascicole minuni
într-o banală zi de luni.
Şi-mi spun în gând o rugăciune,
sunt doar eu cu Dumnezeu,
acum la început de săptămână,
şi-i dăruiesc sufletul meu.
Şi simt cum firea îmi tresaltă
cu sufletul hoinar printre frunziş,
de parcă vrea să se înalțe
în sus, mai sus, către abis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu