(text umoristic)
Bune mai erau magazinele tip ,,Gospodina,, aveai poftă de ceva și n-aveai timp sau răbdare să gătești; plecai la Gospodina, unde găseai orice îți poftea inima, de la salata de boeuf, orientală, până la sarmale. Cumpărai te duceai acasă și doar le așezai în oală. Poate nu erau ,,ca la mama acasă,, dar aveai masa asigurată.
Azi piețele s-au închis, din motive pandemice, însă țăranul producător e inventiv; și-a închiriat spațiu în Mall, unde își vinde marfa: carne, brânză, ouă, pește, legume precum varza dulce sau murată.
Tu te nimerești la cumpărături că îi trebuie celui mic o geacă sau ghetuțe, ție ți s-a rupt în genunchi blugii, nu-ți mai place poșeta, că ai prea multe accesorii și nu încap în actuala, dar vrei una mai voluminoasă (pentru prostioare), jumătatea conjugală a pierdut geaca și e musai să-i cumperi alta. Tot plimbându-te printre standuri cu lista de cumpărături, în nări simți un miros îmbietor de pește, și parcă ai mânca o saramură.. - da' de unde vine mireasma asta? te întrebi. Când, după colț apare un nene cu taraba cu pește proaspăt, mai încolo încă un precupeț cu varză murată. - Ah, ce-aș mai face niște sarmale, îmi plouă-n gură de poftă... Mototolești lista ce-o ți-i în buzunar, scrâjnești între dinți o înjurătură, scoți portofelul să vezi cam câți bani ai la tine, socotești dacă-ți ajung pentru ce aveai în gând, îti bagi picioarele-n ele de priorități, te proțăpești în fața celui cu varza, ceri două căpățâni să fie suficiente, mai adaugi în minte și niște carne tocată, că orez mai ai vreo 4 pachete acasă, de când te-ai aprovizionat în starea de urgență, restul se mai găsește pentr-o oală de sarmale. Te mai fură ochii după una-alta dar nu mai ai energie și nici timp să le ți-i evidența. Așa că pleci spre casă satisfăcută că te-ai ales cu mai multe perechi de sarmale ce-și așteaptă rândul la învârtit în oală, restul mai poate aștepta o lună două.
Purtăm ce avem, foamea nu așteaptă. Umblă prin mațe în pas alergător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu