Ca s-o subjugi, îi răstigneşti
fiinţa pe-o icoană-albastră...
I-aduni lumina și-i furi evul.
Tot semănând pe cer alt cer,
te creşti în ea tâlhar adamic…!
Spre turnul crist când o îndemni
la alcovul cald al închinării
din jaspul marmorei selene,
i-oferi în rost iubiri lactee,
prin vene-i sângerând cărări…!
Lumina de i-o sorbi din poală
în nostalgii, o porţi icoană
de eritrin și-o săruţi goală,
din frunte irişi să-i răsară
şi Luna-n straie chihlimbare...!
Tăcerii, mag, i-alergi fiorii
prin vocea plânsă: noi ecouri;
galactic silf siren pe larguri,
creşti tot plăcerile de margini
și cerul pe cuprins pelagic…!
Din valuri de topaz, smaralde
înşiri pe-ntinsu-i să-i acoperi
o fire -a ei, tremolă-n patimi,
cu crugul în amor sălbatic,
stea-n galaxii cu chip romantic…!
(Sibiu, 3.03.1988
Din volumul “ Greutatea sângelui”, “Versuri alese / Selected Poems”, Editura Universității„ Lucian Blaga” din Sibiu, 2015)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu