Ileana Vladusel

 (Fragmente de viață)

Sâmbăta

Mama era vădană de război, eu eram acasă, făceam mâncare. Aveam o soră mai mare. Aceea ne spăla pe toți. Fiecare aveam rostul nost.

Mă duceam la prășit. N-aveam obicei să fur și dacă n-aveam.

Și am avut o bătrână care o zâs că i-am furat o broboadă. Și io i-am zâs, nu ț-am luat leliță Irina.

O vecină o zâs să mă duc la biserică să jur, să nu mă duc la post, că acolo o să mă bată.

Și m-om dus la biserică ș-om jurat.

Lelița Irina avea așa o odaie și avea niște coșuri de nuiele împletite și broboada o picat după dânsele.

Și io m-am dus ș-am jurat șî n-o durat mult și s-o suit Irina într-un copac și-o căzut jos și-o murit Irina. Nu-mi trebuia mie broboada ei...

Era cald, ce-mi trebuia să mă îmbrobod.

.........................................................

Tu fată hăi! Așa bine e aici cu tini! Tare mi drag di tini!

Și dimineață m-am gândit...o vini Ilenuța me? O vini sâmbăta me?

Di n-o vini n-are cini m-o scoate afară! Da ai vinit!

Sâmbăta me!

Cum am trăit șî ce-am făcut...

Eu cum am fost...eu zîc așa...cuminte! Cuminte am fost, că nu ș-o bătut nime joc di mini că io n-am vrut! Am vrut să fiu cinstită și dreaptă și să nu rîdă nimeni di mini! Da Dumnezeu îți dă altceva și mai greu! Ce să faci! Are Dumnezeu planurile lui...

Noi suntem cu pacatele și El e cu iertarea lor!

Zîși să nu faci pacate, da omu face, fără pacate nu trăiește nimini. Și Dumnezeu...te rogi la Dânsu să te ierte...

Câte pacate faca omu într-o viață...eu așa mă gândesc...nu-s păcătoasă mare...da-s păcătoasă c-am făcut chestia șeia...

Da altu a făcut mai mult!

Și nu trage ce trag eu!

Și-l rog amu să mă ierte!

Da cum o vrea El și cum o știi el că merit, așa să-mi deie!

Fiecare are un drum și păcătuiești fără să-ți dai sama! Eu când eram tânără, știam că fac rău că fac păcate?

Și amu, mă gândesc...când am să mor, n-am să văd și n-am s-aud nimica!

Ce să faci fată, hăi!

Păi da...trecem așa prin viață! Trecem, da sunt alții care nu chinuie așa...

.................................................

Eu mă gândeam așe...că poate oi mai trăi, n-oi muri! Da nu se știe!

Și așa spuneam tu fată, hăi! Toate rămân. Și noi ne ducem. Eu mă gândesc că dincolo este așa, un câmp și o groapă unde ne îngroapă pe toți și pe ală și pe alaltă...

Eu odată, eram tânără, primăvara, atunci se călca cu fier cu jar și călcam pe prispa casei ceva și când m-am ridicat, era așa de frumos! Primăvară, copaci înfloriți...și mă uit așa și zic, uite ce frumos! Aici e tâlcu, e frumos amu, ai murit, ești bini îngropat!

Și i-am spus la un bătrân și o zîs, nu-i așa, fată, hăi! Nu-i așa cum zîși tu! Acolo e frumos!

Da nu vine nimini de acolo să ne spună cum e!

Cred și așa, cred și așa!

Uite ce...de atunci stă inima în mine ca un cârlig! Și eu n-am mai vrut să-l întreb mai departe.

Și mi-o spus așa...tu, Ilenuță, ști ce mi-o spus mie un om? Că nu este Dumnezeu!

Și eu mă tot gândesc mereu...cum o fi?

El îmi spune mie acu vo doi ani, că nu există Dumnezeu! Da eu n-am mai zis nimic!

Da cine are putere să facă atâtea?

Ce să faci fată, hăi!

Eu cred c-oi muri și mă întreb, oare ce-o fi acolo unde m-oi duce eu? Eu aici mă opresc! Oricât mă gândesc că n-am făcut păcate, la cele păcate mă gândesc, la chiuretajele celea!