adun zile și nopți în iarmaroc pentru a le vinde
pe o nuanță de-albastru
la ultima licitație din metropola contemporană
pe care umanitatea
a acoperit-o cu aripi de plumb,
spăl neputințe cu balsam de vers
și cos luna la capete cu pulsari,
doar-doar o sta pe loc
cântând...
tu întrebi trist și obosit care-i rostul fluturilor,
al muzicii sau al aripilor
și rostești prelegeri despre neant
ultimei Afrodite din agora gândului -
eu răspund celor patru zări din pletele mistralului:
să nu mă întrebi de ce respir roz,
respir viață,
să nu mă-ntrebi de ce zbor dacă nu am aripi,
de ce sunt lumină și nu lut
sau de ce ascund în piept o pasăre,
nu, nu mă întreba...
răspunsul ar fi banal -
pentru că încă mai sunt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu