În toamna asta
nu ești lângă mine.
Mă plimb prin parc
cu gândul doar la tine!
Nu mă alintă ochii tăi senini
nu mă-nfioară glasul tău șoptit
nu ești niciunde
timpul s-a oprit!
Norii sunt plumburii și amenințători
copacii goi, nepăsători
la pasu-mi furișat
pe-alei cu frunze moarte.
Zăresc o siluetă de departe
o siluetă albă-n zare
e el sau nu e, oare?
în piept doar inima
se zbate tare...
În toamna asta
voi fi singură pe lume!
Tu ai plecat...
n-o să-mi mai spui
pe nume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu