Pe harta iubirii noastre
Ivitu-s-au stropi de amar:
Trasat-au cu dibăcie hotar
Al unor anotimpuri nefaste.
În spațiul alb,destinat mie,
Pus-am să ardă smerită făclie;
Și zi,și noapte, când mă veghează,
Zvâcnetul inimii să mi-l lecuiască!
Topească -mi simțirea, -n timpane turnând
Ceara-mpietririi și cât mai curând
Indiferența -pedeapsă cerşită -
Sisific rostogolindu-se,neostoită...
În spațiul vast,destinat ție,
Înțelenitu -s-au drepturi:o mie.
Ah! Neatentă, mistuitoare făclie,
Pârjolit-ai nevinovata hârtie:
Chiar harta iubirii înșelătoare
(Vreo şapte fărâme de scrum)
O mătură vântul, o spulberă-n drum,
Iar visul meu lângă ea moare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu