Ionescu Stejărel: Pe drumuri de baladă

suntem urmașii moților de piatră
și dăinuim cu ei din veac în veac,
pe vechile cărări ne așezăm ca vatră,
în șirul doinelor ce nu au leac,

suntem ca brazii înalți de-o veșnicie,
și stăm de-a pururi strajă la hotare,
să nu ne cotropească în mânie
acei ce în lume nu au căutare,

ne tragem de la Horea și Avram,
când coborâm cu carele de sare,
izvoarele ne sunt surori de-un neam
ce ne conduc cu tulnice solare,

se aude în munți cum tulnicul răsună,
și-n văi se văd câmpiile înflorite
chiar dacă sus e un răsărit de lună
noi coborâm pe drumuri păstorite.