(Fragment din romanul CAFENEAUA COTOFENELOR)
Firește, dacă tovarășa asta, Desdemona, are o pregătire intelectuală și este contabilă la CAP. Nu este chiar obligatoriu să fie titrată, dar musai să fie contabilă. Cu decizie.
Ziaristul, spun aici și nu mai repet, ca popa pentru babe, pune accent pe fizic, schimbă apa când se spală, nu îi vezi pârșă după urechi. Își face pantofii, nu miroase ca un salahor. Iubește cu patos, își dezmiardă partenera cu vorbe frumoase, cu fraze meșteșugite, nu dă iama să azvârle pe unde se nimerește mătăsurile, scurteica de blană a contabilei...
Că nu-i vântoasă, ei na...
La drept vorbind, în momentele când purcede neabătut spre zona cu sentiment inflamabil și tocmai de aceea delicat al contabilei, nici nu mai dorește să consulte diploma acesteia. O lasă așa, nelecturată. Nu contează nici documentarea precară asupra originii sociale a madmozelei, aspect care, din pricina vitezei, îi poate dăuna ziaristului îndrăgostit până în faza lulea, la dosarul lui de cadre.
Și chiar dacă blondina, din vina ei desigur, nu ajunge cu ziaristul la ofițerul de stare civilă, nu va uita niciodată vraja, farmecul, eleganța și distincția prilejuită de momentele înalte când i-a suflat ziaristului sub bărbie, zumzăind ca o pitulice albă-n clonț.
Dacă credeți că mint, că voi lăsa subiectul netratat, vă spun serios că nu aveți dreptate.
Focalizându-și atenția pe acest deziderat major al asigurării fericirii Evei de la contabilitate, redactorul poate scăpa din vedere unele aspecte minore care îl pot duce la destituirea din muncă.
x
Gheorghe Bercea, valoros redactor la secția agrară, a hotărât să coboare dragostea de înaltă tensiune asupra unei membre din contabilitatea unui CAP. Și căuta un pretext să plece din redacție pe teren. Comitetul județean Alba al PCR, prin primul secretar George Homoștean, habar nu avea de faptul că lui Gheorghe Bercea îi afumau călcâiele după apetisanta contabilă.
Ca urmare, organul l-a convocat pe Marian Trandafir și l-a căptușit cu sarcini și indicații prețioase privind modul cum să se acționeze în campania agricolă de toamnă.
Redactorul șef s-a întors în redacție și a încercat să se desărcineze rapid de îndrumările prețioase, punându-le în spinarea viguroasă a colectivului redacțional.
În acest sens, urgent, a dispus convocarea ziariștilor la ședința operativă. Pentru transferul de sarcini de pe un samar pe următorul.
Redactorul Gheorghe Bercea, absolvent al facultății de drept administrativ și candidat etern la admiterea anuală a Academiei Stefan Gheorghiu, unde, la fiecare sesiune de admitere se situa mereu sub linia roșie a admișilor, s-a felicitat că n-a plecat spre mirajul dragostei. Își nota conștiincios dispozițiile, paralizat de aromele ușor deductibile ale pletelor blonde din dotarea contabilei de CAP.
Campania agricolă impunea prezența ziaristului în viața satelor, redactarea în vederea generalizării a experienței bune a unor materiale valoroase, concrete, mobilizatoare.
Pe scurt, Marian Trandafir a dat dispoziție să se deplaseze în teren, pentru două zile, un echipaj format din ziaristul Gheorghe Bercea și încă a unuia dintre redactorii disponibili. Una dintre cele trei mașini a redacției, GAZ-ul, a fost pusă la dispoziție pentru acest scop. Sarcina i-a picat foarte bine ziaristului îndrăgostit. Cu atât mai bine că avea și mașină la îndemână, un avantaj nesperat.
x
a fost acela care a lăsat să se înțeleagă că el se oferă să plece voluntar în agricultură, să scrie articole foarte bune, bine primite de cititori, apreciate de ingineri și în general de specialiști. Fapt care l-a determinat pe redactorul șef să se scarpine în cap. S-a uitat spre cer, și-a făcut o sfântă cruce.Mihai Babitchi
Comșuța ?
Aici, tovarășu...
Ce redșefadj ești dumneata, mă întreb și bine fac...dacă nu dai imediat afară din redacție plantatorul ăsta de orzoiacă? De ce îmi lași mie plăcerea asta imensă, irezistibilă? A dracului de pațachină... Omul ăsta, Babițchiul, care confundă bostanul cu combina de recoltat porumb, am spus odată și văd că nu mi se îndeplinesc dispozițiile, nene, nu mai are ce căuta, veac, în agricultură! Cu excepția zilei de 1 și 2 Mai când merge cu băieții la iarbă verde...
Da, să trăiți...
Mă, de ce îmi stricați ziua ? De ce nu mă lăsați să vă dau afară, pe amândoi, în tandem... Tandea cu Mandea... Bercea Gheorghe, te duci singur pe teren ! Fă delegație pentru șoferul Laurian ! La drum...
x
A doua zi, spre seară, Marian Trandafir s-a dus la bufetul partidului, să servească masa. Nicu Pușcaș l-a condus în salonul primului secretar, George Homoștean. L-a informat că acolo mai este doar tovarășul Bilek, șeful secției economice a județenei de partid.
Intră, intră, l-a poftit tovarășul Bilek. Nu te mănânc...Hai să mai și schimbăm o vorbă, două...Mariene tată. Ia spune Firică, cum stăm, cum îți merge ? Ce îți mai face colectivul ? Uite, ieri și azi am fost acasă, în Deva. Abia ce am venit...
Colectivul, zici ? La muncă, tovarășu...Nu la întins mâna.
Te referi la Gheorghe Bercea ?
Aha... Să fii sănătos...Berbecea al meu este plecat în raid-anchetă. În agricultură. Cu mașină și șofer. Două zile. Ieri și azi. Vine documentat. Mâine dimineață scrie...
Mare minune...
Ce-ți veni, tovarășul Bilek ? Redactorul meu îi harnic...Pe ăsta și pe Radu Gligor contez ca pe mama...
Nu mă îndoiesc. Problema însă se pune în ce domeniu e harnic Berbecea ăsta al tău... La bigi-bigi poate? Arde ăsta la contabile de parcă este bica comunală. Că l-am văzut și ieri și azi cu o contabilă de la CAP la hotelul din Deva...Îi ciripea la urechiușe poezii de Ioan Vasiu.
Invenții. Om harnic ca tovarășul Bercea ...
x
Fix la ora 8 a început ședința operativă. Marian Trandafir, redactorul șef a luat loc pe fotoliul său special. Era roșu la față ca un crepuscul prevestitor de vreme rea. Avea motiv serios. Demeter Lazăr, Ioan Marini și Moldovan Georgeta, redactori, au întârziat 3 minute.
Comșuța, rapid le tai ziua de azi din salariu ! Azi să lucreze voluntar.
Da să trăiți !
A intrat în birou și Gheorghe Bercea, proaspăt bărbierit, pomădat, cu pantofii făcuți lună, mirosind a lavandă, cerându-și scuze pentru întârziere.
Îl ard la salariu ? – a întrebat redșefadjul.
Răspunsul șefului nu a fost clar. A bolmojit ceva.Și a început ședința de sumar.Secțiile au venit cu propuneri de articole, note, informații.
Ce ne dă pentru azi agricultura? – a întrebat redactorul șef. I-am dat două zile mașina tovarășului Bercea. Ce ne-ai adus de pe teren, tovarășe musiu ?
Interpelatul și-a pus pe masă pix-ul. S-a uitat la o foaie unde erau trasate niște liniuțe.
Am aici notat ce dau... Un raid - anchetă privind semănatul grâului în patru CAP-uri. Temă de mare actualitate. Mai am un raid tot din patru unități agricole despre recoltatul porumbului, eliberatul terenului și pregătirea terenului. Am și o notă critică. Un interviu cu un cadru al cifrelor...
Când le predai la secretariat ?
Încep să scriu îndată. Doar să mai dau telefoane în aceste CAP-uri să văd dacă n-au intervenit noutăți...
Noutatea este că, uite, ca să nu avem vorbe, dau dispoziție să ți se desfacă contractul de muncă începând cu data de azi !. Motivul – în loc să mergi pe teren te-ai dus cu o contabilă din CAP la hotelul din Deva. Afarăăăăă ! Truță ! Să i se dea marțafoiului, pe linie de partid, un vot de blam cu avertisment.
Gheorghe Bercea a intrat într-o stare de imponderabilitate.
Am avut delegație...a spus nefericitul.
Se decontează. Să vină administratorul cu banii pentru 2 zile...
I s-a semnat pe loc delegația, banii, 36 de lei, au fost puși pe masă.
Poftiți, tovarășule Bercea Gheorghe! Meritați! Sunt banii dumneavoastră...Ați fost pe teren...Vă rog frumos!
Noi, colectivul, știam că nu se glumește cu redactorul șef în asemenea momente. Eram înnebuniți. Îl știam pe șef în stare de orice deși nu prea era era bun de nimic. Nu ne puteam imagina că o să se renunțe așa ușor la serviciile unuia dintre cei mai talentați ziariști de la Unirea. Unul care muncea cât doi. Pe care conducerea, cu excepția cazului de față, se putea baza. Aveam mulțumirea și satisfacția că fostul nostru coleg, machiavelicul ochelarist, sufletul petrecerilor noastre, n-o să rămână fără angajament, că orice ziar din țară l-ar fi angajat. Asistam neputincioși la un moment realmente penibil.
Redactorul șef, radiind scântei, împingea banii spre ziaristul concediat, acesta para cu mâna primirea lor.Urla conștiința în el pe ultima sută de metri. Gesticula că refuză, își manifesta repulsia față de bănetul partidului. Și comenta afurisitul...
Nu merit acești bani...Dacă nu merit, nu merit și basta. Mă știți doar...Nici un leu înafara muncii direct productive!
Dar nu se poate, dragă tovarășe...Te rog în numele colectivului!
Nu mi se cuvin...
Banii nu îi primesc, tovarășu...
Nici nu mă gândesc... Ai cheltuit...
Și s-a consumat o scenă de un dramatism feroce. Gheorghe Bercea s-a ridicat în picioare, apucându-și pălăria de o zgardină, depozitându-o pe creștet. A întins mâna, a luat banii și s-a uitat la ei ca milogul în traistă.
Dramatismul clocotea.
...36 de lei pentru două zile, a comentat. Dumneavoastră știți cât am cheltuit eu, două zile, cu contabila asta, la hotel ...?
Eu am considerat că este momentul propice să forțez nota, contând pe atitudinea opiniei publice prezente, neavând de pierdut decât lanțurile. Așa că am izbucnit într-un râs necontrolat, semn al declanșării entuziasmului general. Urmat instantaneu de explozia râsului general. În urma acestei taifun de bună dispoziție, șeful s-a dezumflat ca un balon. Inițial a dat din mână semn că ne concediază în masă, pe toți, urmând ca ziarul să fie scris pe viitor numai de către el.
A pălit culoarea sa de steag când a început să râdă și să-și șteargă lacrimile cu mâna.
Omenia a învins.
x
Șeful, tot șef. I-am auzit trilul
Radu Gligor !
Vă ascult...
Minune cerească. Cum să nu asculți, vulpițule? De ce nu mă pui la încercare, să vezi cum îmi manifest autoritatea de șef ?
La salariul dumneavoastră puteți...
Dacă n-ai face-o...
Ce?
Asta, dacă n-ai asculta, nașparliule, te asigur că a-i zbura fără avion până la aeroportul din Calman, Ceanu Mare...Prepelece, după cum văd că n-ai nimic de făcut prin firmă. Uite, dai niște telefoane la două CAP-uri, ia și o situație de la Direcția agricolă și asiguri necesarul de materiale agricole la zi ! La 12 fix să am materialele în șpec pentru viză...
Păi, m-am găsit ocoș, ar putea să mă ajute și îndrăgostitul de serviciu! Că nu-i vor cădea galoanele după ce a făcut fericită o contabilă de CAP. Al naibii de parazit...
Lasă vorba în sala de mese, pușlama! Că te știu eu japițule... Nimurugule, o sută găsesc ca tine... Nu vezi că Bercea ăsta de Gheorghe îi cam obosit? Doarme mormolocul în picioare, precum calul mocanului. Îi dau o zi liberă să se odihnească!
Ce concluzii se pot trage de aici ?
Una singură. Un ziarist, spre deosebire de linotipiști, zețari, stereotipari, mașiniști și puitori din tipografie, iubește dezinteresat.
Nu miroase ca un țap în călduri.
Are și dicționarul vorbelor faine la el.
. Dă totul iubirii, tâlharul. Depune efort constructiv. De aici și adevărul larg răspândit între contabilele din unitățile agricole, cum că dragostea unui ziarist se cuvine promovată în tarla, chiar dacă, ulterior, în nopțile albe devine insomnie netratabilă.Vorbește cu metaforele la el de parcă el ar fi poetul[Mălin Dumitru]
Și ce dacă se va înscrie în biografia sa sentimentală ca o patimă de neuitat?
Doar nu o să vină spațiul și timpul, Doamne nu mă lăsa, să tragă la răspundere contabilele din CAP și IAS-uri care au umblat cu fofârlica pe linie de bigi-bigi...S-ar putea ca acestea, chiar dacă le pui microfonul în palme, nici să nu dorească să povestească despre asemenea isprăvi și sarcini extraproductive.
Pur și simplu să tacă.
Și bine fac.
Se cunoaște un caz când o contabilă din asta, bună de fugit în lume, a fost sărutată năprasnic de către un ziarist cu delegație semnată și ștampilată. Ei bine, aceasta a fost chemată în fața biroului organizației de bază UTC unde a declarat că tot ce gândește nu o să fie spus niciodată. I s-a spus să scrie o declarație dar contabila de colo i-a asigurat pe tovarăși că dacă scrie nu o să semneze și dacă semnează nu o să-și recunoască semnătura.
Ei bine, la ora actuală contabila are insomnii mai ales în nopțile cu lună plină.
Secretul este unul singur, așa cum bine îl sublinia primul secretar George Homoștean la întâlnirile cu activul cărora le spunea; tovarăși și tovarășe, când circul cu mașina la șosea, să nu vă văd tălpile picioarelor din cucuruzi! Nu notați asta, fir-ar să fiți de pișicheri...! Asta-i sarcină de partid pe care trebuie să o rețineți în cap ți nu în caiete...
Personal, uite, din cauza iubirii pătimașe a acestui Gheorghe Bercea, ziarist cam crăcănat de unde și pseudonimul, care și-a ales Afrodita cu abac din peisajul dosarelor contabilității agricole, riscând să fie dat afară de la ziarul Unirea, o spun deschis și recunosc ca atare, în mod tovărășesc, că n-am avut nimic de pierdut!
Păi dacă n-am fost afectat, nu am fost și gata!
A trebuit numai să muncesc mai mult.
Dar când există ordin, cu plăcere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu