Chiar cerul de-ar plânge neliniştea oarbă,
Suspinul de înger, în zbor nevăzut,
Un suflet fierbinte-ar putea să absoarbă
Lumina din astre... doar printr-un sărut
Chiar luna pribeagă de-şi plânge pierdutul
Şi-atât de-nsetatul de viaţă, tezaur...
O inimă cald-ar putea sparge scutul
De plumb, neputinţe... făcându-l din aur
Chiar visele toate, de-ar fi doar coşmaruri
Şi-ar strânge frumosul din suflet fierbinte,
Lumina iubirii-ar clădi piedestaluri
Şi-altare curate... ÎN DOUĂ CUVINTE...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu