uneori te văd în zare
traversându-ți îndoiala
cu pași mici cobori agale
singură cu nepăsarea
te oprești citești o slovă
ochii ți-i ridici spre cer
buzele-ți șoptesc o vorbă
stihul îl arunci rebel
pari a ști că nu-s departe
undeva prin mintea ta
dar te-ascunzi iar în cetate
și tragi poarta de fier grea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu