Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Radu-Andrei Popa: trecere


pe buze am săruturile ultimei toamne
din ele împletesc insomnii și le las să crească
sub mesteacănul devenit creangă
strâng la piept sticla goală și visele pline
și ultimele poze căzând precum frunzele
-peretele ăla fericit a rămas gol-
în aburul ăsta al apusului
scrijelesc tăcerea pe o eșarfă 

iar din privirea în gol
smulg trăirile cu același clește
cu care am scos măselele copilăriei
-aruncam dinții pe casă și vedeam corbii ciocănind în smalț-
acum le înșir ordonat
în sensul invers acelor de ceas
în cercul ăsta în care stau
noaptea mi se ridică în suflet

sub negrul mirosind a fum
îmi strâng trupul în poziția fetusului
pe poze am doar mâzgălituri de creion roșu
-dunga de aici pare un soare spart între fostele sărutări-
iau trăirile și mă acopăr cu ele până fac implozie
rămân cu ochii
mai albi decât mesteacănul ăsta
devenit un perete gol
așteptând eșarfa primei ierni

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10