Eu mă plimbam stingheră căutând prin toamnă
Și nici nu bănuiam atunci că ai putea să faci
Ca dorul, roșul lor, în suflet să mi-l cearnă.
Te-ai strecurat prin gânduri ca să-mi pătrunzi în vise
Și să alungi departe noianul de-ntristări
Și-ai trecut șapte praguri intrând prin uși închise,
Să poți să-mbraci în verde, ramuri uscate-n zări .
Tu ai făcut să pară scurtă o depărtare,
Când trimiteai prin vânturi miresmele de tei
Și s-au născut noi fluturi ce-au învățat să zboare
Și boabe mari de rouă sărută ochii mei.
Și așteptăm nerăbdători cândva, pe undeva,
Să-mbrățișăm tot albul, așa cum ne-am promis,
Trei dimineți și tot pe-atâtea nopți le vom grava
Pe tot ce vom trăi, permis sau nepermis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu