cea de-a zecea
într-un noiembrie capricios în bucureşti
micul paris unde opinca s-a aliat cu jobenul
nu ştiu dacă viaţa s-a jucat cu mine sau eu cu ea
poate că Dumnezeu s-a jucat cu amândouă
mi-a trântit-o în braţe aşa ca pe un rucsac
spunându-mi în şagă
voila e a ta
trăieşte-o fii veselă iubeşte oamenii
şi nu vei cunoaşte bătrâneţea
fă-i să zâmbească pentru că zâmbetele sunt cărări către cer
vor lumina chipul tău chiar şi atunci când sufletul plânge
înfruptă-te din cuvântul liră
voia Lui s-a făcut
am tot umblat cu rucsacul în spate am nimerit în magazinul cu vorbe şi vise
încheiat la şireturi
sunt aici şi acolo
mi-e bine
vând vise şi primesc zâmbete şi picuri de suflet/poftiţi vă rog
aici unde cerul îmbrăţişează pământul"
(Claudia Minela)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu