Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Toni Chira:***

 *

Ziua visez un cuvânt

ce este de fapt lapte de lupoaică.
Închid ochii și îi văd trupul
ce stă tolănit pe statuia ecvestră
a unui antonim.
E 753 înaintea unei ispite
ce va cutremura orizontul palpabil.
Noaptea văd trupul său zbătându-se între stele
atât de violent încât Mediterana
îmi îngheață corabia pe buza lui
și mă rog ca nici măcar să nu îmi șoptească,
să nu murmure...

       *

Începem amândoi o nouă rundă de box.
Tu îți cari trupul imens și îl așezi
exact între soare și mine,
doar așa, din politețe,
ca să nu sufăr de acea căldură
inexplicabilă ce cuprinsese ringul.
Îmi zdrobești fața, apoi pieptul,
Apoi, pe rând,
mâinile.
Te declari fericit, atotputernic
și stăpân a tot ceea ce te înconjoară.
Eu stau inert
precum un tandru mușuroi
în stepă,
iar când îți ridici laurii
ca să ți așezi pe frunte
îți dau lovitura fatală
și mor,
iar instinctul tău războinic
înnebunește.

 *                                                        

Eu sângerez izbit de inimi,
zdrobit de-un sentiment enorm.
Mă întorc către rebeliune cu aripi
și mă închid, la rândul meu,
în inima ta
ca să adorm,
ca să adorm, Dora.
Să adorm sub ochiul tău enorm,
de forma unui psalm
zugrăvit în alb.
Frageda ta voce împrăștie în aer copilărie și inocență.
Viața mea stă ca o praștie.
Este un moment în care ar trebui să mă torn deasupra sufletului tău,
idilă sau vis.
Ce depărtare și ce apropiere mă îndeamnă la un cuvânt absolut, precis!
Ne jucăm cu miere într-un borcan închis.

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10