Viku Zen: Împingând un poet La împinge tava

Nu știu ce mai știi astăzi despre mine 

Dar eu am fost ieri atât de bogat 

cât să-mi ajungă mâncarea pentru o lună 

Ieri te-am și avut și fără să te cer 


Apoi am început să mă mișc din nou 

ca atunci când luai tava de cocă la tango 

Să mă scot ușor din anestezie Sprijinindu-mă pe magie 

Și m-am lovit de persoane care erau altfel 


după fiecare fulg de nea Nimerind în glugă ca o speranță 

Mi-au cerut o poveste Deși poveștile lor 

erau atât de anoste Tu mi-ai spus că ești anostă 

Dar eu am fost ieri atât de distrat 


cât să-mi ajungă beatitudinea pentru un an pandemic 

Ieri te-am și avut și fără să te cer 

Nu știu ce mai crezi despre ce mi-ai spus 

Eu nici nu mai pot să mă cred 


De aceea te vreau înapoi ca un idiot 

Ieri te-am și avut și fără să te cer 

Dar eu am fost ieri atât de bogat 

cât să-mi ajungă mâncarea pentru o lună 


Și acum scriu de sete Nu din talent 

Din ce în ce mai mult mă ofilesc 

Din ce în ce mai puțin găsesc izvor de care să-mi bat buzele 

Dar eu am fost ieri atât de sătul.

***

Zenescu s-a născut pe 15 decembrie 1989 la Bucureşti. Poet performer şi artist vizual, trăieşte şi lucrează în Bucureşti. Linceţiat în Sculptură a participat la mai multe expoziţii, personale sau de grup, printre care Beat Genaration Reborn/ Club Legere, Bucureşti; Contempora 6 - Expoziţia Tinerilor Artişti/ Alchemia, Bucureşti şi UNarte la 150 de ani/ Sala Dalles, Bucureşti. A publicat două volume de versuri „A iubi nu e verb” în 2013 și „Anestezicul din palmă” (Editura Tracus Arte) în 2016. Atribuind sufixul “escu” la pseudonimul inițial. A performat în mai multe orașe din Cehia și la Literaturwerkstatt din Berlin. În 2017 a fost inclus în antologia „#Rezist! Poezia” şi în 2018 în „Tu, înainte de toate – O antologie a poeziei contemporane de dragoste” (Editura Paralela 45)

Mail: vikuzenescu@gmail.com