Amalia Achard: Rire/Râsul

avec quel délice je me souviens
mes rires !
il fut une époque où je riais de tout
et même de rien,
je riais pour être belle,
je riais pour braver,
je riais pour narguer les larmes
de tous les yeux,
je riais dans la rue,
je riais pendant les messes,
aux enterrements et aux mariages,
je riais du dérisoire et de l'espoir,
je riais pour être folle,
et j'aimais la folie,
je riais pour me moquer
de la vie et de la mort
- rien de sérieux dans ces deux-là -
le rire, oui, le rire
était la chose la plus sérieuse
à cette époque...

Râsul

cu cât deliciu mi-amintesc

de râsurile mele!

a fost o vreme când râdeam de toate

şi chiar şi de nimic,

râdeam ca să fiu frumoasă,

râdeam ca să bravez,

râdeam ca să fac în ciudă lacrimilor

din toţi ochii,

râdeam pe stradă

şi râdeam la slujbe,

la înmormântări şi la nunţi,

râdeam de derizoriu, de speranţă,

râdeam ca să fiu nebună

şi iubeam nebunia,

râdeam ca să-mi bat joc

de viaţă şi de moarte

- nimic serios în astea două -

râsul, da, râsul

era lucrul cel mai serios

la vremea aceea...