sfâșiind fără milă
potopul de verde ,
auriu și albastru,
decupând tremurat
ferestre de timp
cu priviri dantelate.
Se zbate albastrul
pe crengi poposind
zdrențuit
printre frunze mirate.
Curg zilele toamnei
culori prefăcând
în speranțe
de mult adormite,
ascunse viclean
în urme pierdute
... începuturi neîncepute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu