Smaraldul din coroană nu de la rouă furu-l,
Că-n geana lui clipește când fiara, când livada.
Te-aș fi dorit iubireo, dezmugurind azurul,
Nu-n ghiarele de aur ca să-ţi înalțe prada.
Grai nelumind tăcerea când pini lumini îngână
Și gându-ți schimbă timpul pe stihul de-altădată,
Cu sâni certându-ţi ochii și dându-ți peste mână,
Cu-n zâmbet care-ar spune să mai încerci o dată.
Dureri, plăceri, suspinuri, râs de copil...de-a valmul!
Neistovit e țărmul de marea ce-l lovește.
Când mângâi despărțirea, nu te-nfioară psalmul ?
N-ai nici o tresărire când jar ridici în clește?
Iubirii spre-a fi Phoenix, dai jertfa, nu cenușa,
Că inima inelul îl poartă, nu mănușa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu