e oare moartea singura scăpare,
din ghearele acestei lumi hulpave,
să nu mai vezi apusul cu mirare,
nici strălucirea stelelor suave?
să nu mai simți nici vântul cum adie,
murmurul apei , foșnetul de frunze ,
nici raza lunii cum marea mângâie
roua furându-ți mierea de pe buze?
fiorul teilor, îmbrățișarea?
of doar un gol ce-l umple nepăsarea!
cu-o lacrimă am șters toată durerea
și-n jar cobor să-i răcoresc răbdarea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu