fără nicio explicație
la gândul că nu am de ce plânge
alteori râzând
și îmi astup râsul cu o lopată de pământ
plâng și râd laolaltă
numai atunci când scriu
şi se așterne pe coala albă doar textul
pe care îl șterg la corectură
atunci degeaba arunc lopata de pământ
peste foaia pe care încerc să o îngrop ca pe o rădăcină,
copacul nu mai crește înapoi
de aceea vă rog să nu mă întrebați
de ce râd
de ce plâng
iar când tac, lăsați-mă să scriu
pe dinăuntru, în scorbura mea de copac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu