Marin Rada: Poetul

Poetul nu moare
niciodată,
el pleacă, uneori,
în veșnicie,
când îl strigă
pe nume,
o femeie frumoasă,
în inima lui,
crește un munte
de poezie.

Uneori,
sufletul lui,
e bolnav de tristețe,
alteori,
e o gură de rai,
când îți mângâie
sufletul,
cu-n cuvânt
de iubire,
este bine,
într-o carte,
să-l ai...

Când pleacă,
uneori,
în veșnicie,
clepsidra lui
se-ntoarce înapoi,
strigați-l pe nume,
cu un glas
de femeie frumoasă,
el râde și plânge,
toată viața,
în noi.