nu-l poți lua în stăpânire,
cel mult să-l prelungești dincolo de durată.
Uite! am sentimentul frunzei gata de plecare
în căutarea formei viitoare.
O formă în care liniștea frunzei devine semn de neuitare.
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu