Sunt amărât că nu mă iubește partidul
Avea o europeană gândire,
Dar într-o seară am simţit că se uită prin mine
Şi începe discret să...transpire
Sunt un ideolog mic și trist mi-am zis
Poate nu înţeleg eu rostul trecerii prin lume
E frumos partidul și nu înţeleg ce îmi spune
Când mă privește așa interzis
Bate un aer de Dambovita prin frunzele ţării
Se apropie încălzirea globală
Eu îmi iubesc partidul ca un școlar indecent
Care vrea să meargă la toaletă afară
Mi-ar plăcea să fiu ideologul lui preferat
Să-mi imaginez spunând adevăruri eseţiale
Apoi obosit chiar dacă nu mă înţelege nimeni
Să adorm pe o pernă mare și moale
Sunt amărât că nu mă iubește partidul,
Partidul frumos din gândirea mea absolută
Dar într-o seară am simţit că se uită prin mine
Şi emanaţia lui începe să pută
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu