Dar si prima cu tristețe și nori.
Printre fulgi amețiți de tăcere, abundă
Picături de iubire în atâtea culori.
E prima iarnă îmbrăcată în roșu
Și în negru, și-n zăpadă fierbinte...
Printre-atâtea noianuri de vise
Crește lerul fără cânt și cuvinte.
E prima iarnă când departele doare
Și nimeni nu știe ce colinde au rost.
Mă gândesc la o cană fierbinte cu vin
Și la focul din sobă și...la tot ce n-a fost.
E prima iarnă când îmi ninge cu flori
Printre-atâtea buruieni înghețate,
Prima iarnă când aștept doar un dar,
Doar un suflet ce le are pe toate...
E prima iarnă lăcrimată dar vie,
Prima stea de Craciun fermecată,
Un destin ca un semn într-o carte,
Chintesența iubirii, niciodată uitată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu