au erupt valuri de doi metri și printre stabilopozi
aveai fusta udă toată stropii Mării Negre pe pleoape
dar râdeai și-ți arătai dinții frumoși
lăsați ani la rând nesăturați
știind că-s departe în lume
dar mă auzeai cum îți strigam printre nori
Toată plaja părea o tobă electronică mai umflată
de zeci și sute de ploi ninsori ori înghețuri
de când au adus fundul mării olandezii pe țărm
nu mai am decât bucuria reimaginării fostelor plaje
mai înguste și mai sălbatice
cu stâncile digurilor mâncate
cu vechile noastre cărări
Rupturile se nasc din dureri
farul le scoate din întuneric mai mari
precum rădăcinile amare salmastre
din sufletele despărțite pe vecie
ale talazurilor noastre învolburate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu