Petruț Pârvescu: Într-o singură noapte

ghiţă şi mărin erau fraţi buni
oameni simpli blânzi cu frică de dumnezeu
ar fi fost la primărie în iarna aceea
să ceară o căruţă de lemne
din pădurea lor

că primarul cum să nu
ar fi zis că le dă
numai să pună şi ei odată degetu’
ăla mare pe foaia de colectivă
cum au făcut şi alţii şi gata
ce dracu’

dar ei au zis că nu pot
că pământu’ e moștenire de la ăi bătrâni
că nu îi lasă dumnezeu din cer
că nu îi lasă morţii din cimitir
şi au plecat ruşinaţi cu căciulile-n mână cum veniseră

cu pământu’ s-a rezolvat repede
în primavară
au venit de sus
de la regională și i-au ajutat să pună degetu’

pe la patru
ne trezim aşa într-o noapte
cu câteva zile înainte de crăciun
cam pe la cântatu’ cocoşilor spre dimineaţă
când era somnul mai dulce
cu o zarvă nemaiauzită în sat 

lătrau câinii ca lupii la stână
multă harababură urlete ţipete
aprindea mama săraca tremurând lampa
şi noi de sub pătură ţuşti în picioare
buluc ciorchine în uliță 

să vedem 

afară
noapte cu stele verzi și lună plină
asta aduce nenorocire zise mama
acolo aproape mai mult pentru ea
şi se închina mare până la buric de trei ori 

dincolo de florica lu’ baroi
mai la vale în dreptu’ lu’ stan a’ lu’ dumitru
se zăreau două făclii mari alergând bezmetice pe uliță

veneau aşa oarecum
aproape că jucau acolo grămadă
aproape că se înălţau la cer
înspre casa noastră
cu norod cu tot 

ne cuprinsese frica
mama ne înghesuia spre poartă
dar începuse ușor să se vadă
să se audă mai bine
săriţi fraţilor
se omoară
aoleu soră dodă neică doamne fereşte şi apără
satana în piele şi oase

doi oameni în cămeșe și izmană
cu torţe aprinse în mâini
înaintau sărind pe loc şi alergând prin zăpadă
cu feţele late pline de sânge

femeile băteau îngrozite mătănii
bărbații se-nchinau şi nu le venea să creadă 

mărin şi ghiţă
frați buni într-o singură noapte
îşi bătuseră-n cap câte două piroane lungi de fier
şi alergau desculţi în inima nopţii !