Când am amuțit în verde
Cupa lipsită de tine geme
Dând fulgere sângeratice
În abisurile dizolvate.
Pași-mi dădeau dureri line
Iar nici o sărutare nu mă atinsese.
Dorințele roșii sorbite-n soare
Acum se lăsau moarte, căzătoare.
Numărătoarea
Sângele ce grava râuri
Prin plantațiile de simțuri
Mereu își pierdea rațiunea,
Timpul și cauza fiind plăceri tainice.
Valuri de temeri tăcute
Întind timpul în picături de rouă,
Pierzându-și astfel sătule
Înțelesele cuvinte labirintice.
Duminica
Cu aspirantă acuzare
În Duminica respectului
Nu mă mai tem de soare.
Aleator, vuietul posesiunilor
Se micșorează în versuri rănite.
Blestem stima impoliteții
Iar rupestru pictez Duminica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu