am
rugat-o pe mama
să se întoarcă
dar nu m-a auzit
din trupul ei mort
a crescut un cireș și
înflorește în fiecare primăvară
de ziua mea aprilie 4
îl ating și îl mângâi cu degetele
așa cum
fiecare mamă își mâmgâie copiii
dimineața își apleacă crengile
peste umerii mei și plânge…
nu știu dacă de bucurie
de tristețe sau
poate fi o chemare…
îmi deschid ochii și îmi spun că
acesta nu poate fi doar un cireș …
îl ating și simt cum pulsează
pe fiecare floare văd câte o lacrimă
nu
nu este un cireș
este mama
mă privește prin
ochii de floare ai unui cireș…
(din volumul: Dumnezeu, tăcut ca o lacrim /Ed,itura Pim/2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu