azi îți voi îmbrăca cuvintele albe
toate cuvintele tale lungi
precum așteptarea ...
voi fi îngrozit de ideea oglindirii în mine
cum și tu te temeai de închiderea lumii
în Ochiul meu netrezit pe atunci
da mamă mi-e frică și mie
să mai rămân în amintirea cuiva
când timpul ne sapă sufletele
până la oase
dar cuvintele-ți astea albe din mine
sunt atât de apretate
încât pot răni foșnetul zborului copilăriei ...
de dragul tău sfântă mamă
azi le voi îmbrăca pe toate
după ritualul inimii tale ce-mi bate în piept
și voi străbate nemărginirea toată
să te îmbrățișez...
când alămurile vor striga sfârșitul
pe strada unde mă țineai de suflet
voi deveni și eu mamă
un cuvânt alb pe o pagină neagră
împreună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu