Doar șoldul mi-e fierbinte, ca umbra sub sărut.
Se plăsmuiesc noi ode în palme, o dovadă
A avalanșei, care, privirii-i fuse scut.
În năluciri de fumuri, doar sângele veghează
Și-n miez de dor fierbinte îi gust otrava-ncet,
Căci sorb din rămășițe de lună, ce retează
Secunda, cea zidită în spații violet.
Deschide ușa veche, pătrunde până-n taine
Cu armonii de șoapte îmbracă îngeri muți
Și-atârnă curcubeie pe ei, în loc de haine,
Tu, cerșetor de veacuri, când clopote asculți!
Iar Cronos ne pândește, nu mai există șanse.
Averile-s puține. Să-l cumpărăm hoțind!
Hai, să-nflorim o dată în clipele rămase
Iertându-ne în stele, după ce-om fi murind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu