Diana Trandafir: Păpușa de sfoară

apa mătură străzile
s-au adunat multe vrăbii în scorbura tåmplei
în această dimineață ploioasă îmi cos degetele
țesătura din care e făcut tavanul nu mai ascunde traume
doar o contorsionistă ar ajunge acolo
păpuşă de sfoară
pierzandu-se în încordarea sublimă
a crengilor văzduhului
pornite să facă ordine în univers
de aceea
mă văd prinsă mă văd legată cu totul
dar nu mă las îmi rup pleoapele
ca să nu mai existe spațiu
între mine şi noi
abur se despride şi urcă
deasupra inimii într-o nechibzuință
ce paralizează sinapsele