LIBERTATEA de vis nu se negociază. Se execută. Indiferent de vreri, umori, sau vremi. E un puzzle in care, dacă o piesă nu se potrivește, sau lipsește, libertatea de vis, ciuntită, se dezice de sine. Visul poate rătăci prin dimineți întârziate, desenând acrostihuri pe cercul polar al imaginației, poate tălmăci metafore, pentru după-amiezi blajine, în limbajul tăcerii. Libertatea de vis nu cunoaște pocăință decât în fața templelor ce scriu istorii închipuirilor. La naștere, i-au fost ursite șiruri de aripi cu care trece în visul de dincolo de vis și închide, în ochiul înnoptării, magia unui gând.
Fără frâie și busolă, fără umbrelă și escortă, între lucruri cunoscute și neumblate, necunoscute și bătătorite, se plimbă în voie, coboară și se-nalță cu vântul, ațipind, uneori, la marginea mângâierilor lui de satin. Alteori, atârnă cu capul în jos, ca liliecii, răsfățată, ca un copil capricios.
După cascade de zboruri, în căutarea rădăcinilor unui surâs abia dezmeticit, prinde a scrijeli, pe cilindrul răbojului, epilogul unui timp fără umbre și întrebări, sărit din povesti, care curge între țărmuri iluzorii...
(Țărmuri iluzorii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu