Dumitru Ichim: Frica

   versuri, versuri, versuri versuir

Vino la mine și spune-mi
de ce este plină de sânge
crenguța de măslin
din ciocul cocorului alb?

În jurul inimii
singurătățileTale
înghețând
își prelungesc înțepătorii țurțuri
adulmecându-mi apusul.

Oare de ce nimeni nu știe
câtă frică poate să fie
în mijlocul soarelui
înainte de-a răsări peste ape?
Numai
împrumutatele mele cuvinte
au sâmburul la fel
ca strălucirea înaltului frig.

Eu știu c-ai să mă chemi,
dar această tăcere a Ta
e singurul ocean
ce încă n-are nume pe hartă.