ce greu se desparte marea de cer
ce greu se desparte fereastra de zid
și cît întuneric rămîne peste toate apoi
mă lovesc de scaune și cad peste salteaua cu arcurile rupte
amețesc mai repede acum
promisesem că ne vom ridica însă
a trecut o veșnicie și jumătate
iar bezna asta nenorocită
ne-a frînt
fiecare vers e continuarea altui vers
pe care l-am omorît din pîntec
și nu-mi aduc aminte prea multe
parcă o umbră de-a ta mă mai caută și azi
parcă o umbră de-a mea îți bate noaptea în ușă
și fuge
ca un copil speriat
ca o stea căzătoare
ca un cîntec
ca o amintire frumoasă
să fugim de acasă acum
cînd nu-ți mai știu nici numele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu