Mioara Olteanu: Copilăria

Din iatacul de lumină
Luna merge la culcare
Lăsând fata adormită
Lăsând visele să doarmă. 

Din întinsul cerului

Mama vine pe o rază

Spunându-mi: noapte bună!

Şi ducându-se să doarmă. 

Dimineața mă răsfață

Cu a sa trezire vie

Spunându-mi parcă

Tinerețea e veșnic vie. 

Acum când privesc înainte

Având şi eu copilul meu,

Îl veghez şi-mi spun în taină:

Doamne, ajută-l la greu! 

Dă-i acea putere mare

Ca să-l lumineze,

Nu-l lăsa în tinda goală

Fluturi albi să tot aştepte!

Fă-l puternic, încrezător

În puterea cea Divină

Dă-i un strop de nemurire

La fragila rădăcină

         versuri, versuri, versuri, versuri