Tăcerea ta
ca o ghilotină
însetată
în piața publică −
tăcerea ta
ca un balcon stricat
de pe care se poate sări
doar înăuntru −
tăcerea ta
ca o rană de adevăr
fiindcă doar el
nu se spune –
își înfige necuvintele
în mine
și mă lecuiește.
Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu