Nicolae Silade: Iarna valahă

                                                                                                                                                        

ţin foarte bine minte prima ninsoare prima zăpadă. ţin foarte
bine minte cum veneam cu sania printre nămeţi şi clinchete
de zurgălăi. pe o pârtie parcă făcută special pentru mine. şi
câinele prietenul omului mă-nsoţea. câinele negru săltând

în jur printre nămeţi. scuturându-se de promoroacă. ţin bine
minte ţin foarte bine minte parcă veneam din stelare câmpii
nesfârşite spre un sat plin de lumină. parcă veneam din
împărăţia ninsorii dimpreună cu fulgii jucăuşi de zăpadă.

eu însumi ninsoare eu însumi un fulg. era o dimineaţă albă
albă cum n-au mai fost de atunci. asemeni nopţii albe care
se sfârşise. iar ziua prima zi pe lume începu. ca o pagină albă
peste care gânduri albe aşterneau întruna cuvinte.

II
cei slabi stăteau înăuntru. la căldură. noi afară înfruntam
gerul nămeţii ninsoarea. ne făceam drum ne făceam pârtie
spre casele noastre de gheaţă. şi viscolea mereu din altă
direcţie. mereu împotriva noastră. dar niciodată nu ne-am

troienit. eram copii pe atunci. eram puternici. nu ne păsa
că puterea era la cei slabi. ne făcusem derdeluş pe singurul
deal liber din zonă. şi urcam şi coboram ca nişte sisifi fericiţi.
trăgând după noi săniile grele de fier. ne-am făcut patinoar

în valea îngheţată. ne-am făcut patine din lemn. şi printre
sălciile încremenite făceam slalom toată ziua. făceam
piruete. mergeam cu spatele. cu gândul înainte. prin iarna
valahă. şi gheaţa era tare. nimeni nu putea să o spargă.

III
colindam toată ziua prin împărăţia zăpezii. colinde vechi
de când lumea. o, lume a purităţii. cântam toată ziua şi sunam
din zurgălăi. colindam cu steaua, cu pluguşorul, cu fulgul de nea.
cei puri ne primeau. ceilalţi asmuţeau asupra noastră

câinii şi stingeau lumina. nişte câini. spuneam. şi mergeam
mai departe. prin troiene înalte înalte şi viscolul aprig. umiliţi
precum pruncul din iesle. pe care îl binevesteam. pe care îl
purtam în sufletele noastre îngheţate. noi înşine călăuziţi

de steaua răsărită-n noapte îi călăuzeam pe cei care credeau.
cei puri ne urmau. ceilalţi rătăceau în bezna necredinţei lor.
dar de anul nou îi sorcoveam pe toţi cu să trăiţi să înfloriţi ca
merii ca perii că toţi suntem oameni la urma urmei şi români

IV
au băgat portocale la alimentară mergi şi tu la rând spunea
vecina pornind grăbită să se aşeze la coadă dar eu sunt deja
la coadă îi spuneam eu stau la coadă la îngeri acum eu am
ieşit din rând o să le vină şi ăstora rândul fii fără grijă

ningea întruna cu fulgi mari ca nişte fluturi cu fulgi mari ca
nişte îngeri oamenii din cartier ieşiseră la curăţat zăpada
cum să cureţi ceva pur mă întrebam dar aşa erau indicaţiile
preţioase şi aşa e întotdeauna când sunt răsturnate valorile

mai era puţin până la crăciun ai mei tăiaseră porcul să vezi
sîngele înroşind zăpada nu e tocmai plăcut aveam însă
nevoie de carne aveam multe nevoi de parcă asta ar putea
să justifice crima în timp ce continuă să ningă cu îngeri

Nicolae Silade

Lugoj, Timiş, Romania

Redactor şef laLugojul, 1991-1997. Din 1997 este fondatorul şi directorul ziarului Actualitatea. Din 2010, fondatorul şi directorul revistei Actualitatea literară. A publicat în: reviste literare din România, Austria, Franța, Germania, Spania, Serbia, Israel, Canada, SUA. Volume apărute:

* Visul în lucru, Litera, Bucureşti, 1979
* Cartea poeţilor (volum colectiv), Lugojpress, 1994
* Mergere înainte, Lugojpress, 1997
* eternelia, Marineasa, Timişoara, 2006
* iubirea nu bate la uşă (I), BrumaR, Timişoara, 2013
* iubirea nu bate la uşă (II), BrumaR, Timişoara, 2016
* miniepistole, Grinta, Cluj-Napoca, 2017
* miniepistole, ediția a doua, Grinta, Cluj-Napoca, 2019
* calea victoriei, Cartea Românească Educațional, 2019
* La guérison d'illusions et autres guérisons, Editura Stellamaris, Franța, 2020
Poezii traduse în: engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară și ebraică.

Vizualizați profilul meu complet