Radu Catalin Melinte: Tablou pe mare

Ce frumoasă e femeia care umblă peste ape
Și de-atâta mare moartă ancorând un mal de vise,
Caii nopților bătrâne vin din plete-i să se-adape;
Sug la sânii ei de aur stelele prin evi nestinse.

Își învăluie tot corpul în mătăsuri de vântoase,
Scormone talazul aspru toți coralii din recif.
Plâng comorile ascunse și pirații numai oase,
Stăruind în marea hulă doar cuvântul apocrif.

De va împărți noianul de deșertul dintre valuri
Cu-n toiag tocit de vreme smuls din brațele Atenei
Despărțind pe fundul mării alte pustiite maluri :
Om dormi un somn de moarte pe sub pleoapele Selenei.

Vor vorbi-o numai peștii într-o oarecare limbă
Și va fi o cumetrie cu bătrâne stânci și sare.
O vor admira rechinii, pașii sălilor cum umblă,
Estompând pierdut ecoul galbenii bureți de mare.

Ce frumoasă e femeia de sub voal de nori și ceață;
Toți datorilor de soartă poleind cărări de nave
Rătăcind se pierde goală, palidă în dimineață,
Coborând în dormitoare, sub a norilor etrave.

.versuri, versuri, versuri, versuri, versuri, versuri, versuri, versuri,