Nicolae Petrescu Redi: Ecou

                                                                                                                                                               

Priveau spre vremi apuse
poetul și „bădia”,
în calda bojdeucă,
trezeau copilăria.

Ca-n basm foșnea smaraldul
și înfloreau răsuri,
vrăjit, un copilandru,
cutreiera păduri.

Zâmbind,
poznașul Nică,
în rouri se scălda,
răstit bătea pendulul
când pupăza cânta.

Treceau prin bojdeucă
și chiot și oftat -

ecou de nouă ceruri,
ecou de cer surpat!