Dorina Neculce:***

(modernism)

poezia a devenit un perete foarte alb
în care s-au aprins miile de galaxii
despre poet nu se mai vorbeşte
cu sfială inima i-a rămas înroşită
într-un trist abandon cu braţele deşarte
despre poet se va vorbi ca despre un nebun
cu ochi injectaţi de la prea multă-trăire
batjocorindu-i noaptea fugară
cu buze pământii
ce poţi să mai spui
despre nebunia lui frumoasă
încătuşată într-un sanatoriu ftizic
doar fluturii toamnei vor mai povesti
îşi vor dezgoli aripa şi gura spre
a ne ofili visarea
într-o poezie obscenă
primenită şi rujată
înflămânzită bocănind vulgar
pe un trotuar al vieților furate
şi mâna ei va strânge
ca într-o menghină masivă
Cuvântul învineţindu-ni-l