Din mușcătura șarpelui
se aprinde ochiul vieții,
scânteia stelelor,
iar numele lor dau de gol...
Foamea,
încuiate în pântecul femeii
deschizând pe furiș
o poartă către infinit.
Androginul spășit
în timp ce crează
o altă dragoste fără împrumut,
îmi spune că sunt un oracol
care descântă în lemnul pomilor
de primăvară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu