Paul Zavo:Lovește

       poezie      

Tai lemne
sub fierăstrăul… care încheie
viaţa copacului rupt…
Am ajuns în sufletul tău,
plâns de floarea tristeţii
arse pe rugul tăcerii.

Nu-mi
roade fiinţa pe care
demult încerc să o reazem de versuri,
dar mucegăieşte
fără nici o altă încercare de a Fi.
Mor puţin
în fiecare secundă
care se naşte orfană.

Loveşte! Loveşte! Loveşte!
Ca-ntr-un câine.
Sufletul meu te va urî
continuu
fără nici un drept de apel!