Ștefan Popa: 13 iunie

                            13 iunie

Când soarele bătea în geam
Priveam aievea în grădină
Ce flori frumoase, îmi spuneam,
Numai una strălucea-n lumină.

Înaltă, zveltă, plină de grandoare,
Cu boboci care râdeau în soare.
Un fecior se-apropie de floare
O îmbrățișează, fixând-o în privire.

Cum te numești tu floare minunată?
Răspunse o voce de crin înmiresmată
O voce dulce, o minune de privit,
Cu puritate și dor curat de absolut.

De atunci, feciorul o poartă-n gând,
Ca pe-o comoară din adâncul mărilor,
Cu sfială, reginei florilor mulțumind,
Căci s-a născut într-un ceas bun.