La veuve (BILINGUE)
Elle trait, pétrit des pains,
Laboure les lopins de terre,
-Jardins de survie-
Remplit des matelas de fleurs des champs
Si forts en arômes,
Allume le feu dans l âtre,
Pose des cierges à l’Est
Au soleil levant,
Se signe,
Éperdue, collée à l’écorce noire
Du noyer centenaire,
Elle parle toute seule
Sous la couronne maudite-
Qui garde la rosée des pensées
A l’orée du silence-
Dévêtue de paroles d’amour,
Elle enlève son fichu noir,
Dégrafe le chignon sombre,
Verse dans ses paumes
Une goutte de pétrole lampant,
Peigne et démêle lentement
Ses cheveux, cette féminité cachée
Rare et suprême
Ses longues nattes tombent
Sur ses cuisses,
Qui ont libéré
Des torrents de sang fou,
Abrités dans la poitrine
Et la bouche sauvage
De son homme d’antan ,
Ce prisonnier perdu,
Et tendre autrefois ,
Dans l’immensité noire,
A l’odeur de pinède,
De leur humble
Lit de vie
Matroana
Matroana are mâini aspre
Mulge, frământă pâini şi grădini
Peticul de pământ de supravieţuire
Umple saltele cu flori de câmp
Tari în parfumuri
Aprinde focul în vatră
Depune lumânări
Şi se închină la Răsărit
Pierdută în gânduri
Lipită de scoarţa neagră
A nucului centenar
Vorbeşte singură, bombăne
Sub coroana blestemului
Care păstrează roua gândurilor
La liziera liniştii
Văduvită de cuvinte de dragoste
Îşi scoate baticul negru
Agrafele cocului sumbru
Cad pe podele
Pune o picătură de gaz
Lampant
Se piaptănă şi descurcă încet
Părul ei fin,
Această feminitate ascunsă
Supremă şi rară
Cozile lungi cad
Pe coapsele slabe
Care liberau odinioară
Torenţii de sânge
Adapostiţi în pieptul larg
Şi gura sălbatică
A bărbatului
Prizonier pierdut
Şi înduioşat odinioară
În imensitatea neagră
În mirosul de pin
Al modestului lor pat
De oameni vii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu