George Sangortya: Chiar dacă

   poezie   

Și dacă va fi sfârșitul lumii
Dar și al meu
Să mă prefac, că sunt valurile
unui ocean
Chiar dacă......
soarta îmi va numara zilele
Iar moartea mea ,să-mi joace la loterie
Pierdută ,intr-o mare de cifre
Unde gândurile mele neînțelese ,
și-au pus pecetea
Într-un cuvânt
-
Iar coșmaruri ce au evadat ,
din mintea mea
Pierdută în nestare
Parfum cu cantec de bucium și jale
Stand cuminte pe culoare
Și vreau ...
să-mi găsesc elixirul vieții
Chiar dacă
Îmi voi da viața , ca un martir
Pe câmpurile intristate ,
de-atata poveste
Sunt doar ei , îngerii niște oaspeți
În urma lor
rămân mâini însângerate
-
Dar știu ,că boala mi-e vecie
Ascunsă-n Într-un ceas
Sau aromă dulceaga din potir
Pierdut în pribegie
Iar ochii tai , ca niște sfinți
Ce mă copleșesc cu ale tale lacrimi
Sunt eu ,
poetul nerodat de timp
Căzut , între ale sale patimi
Chiar dacă...
Afară nu mai este soare
Și dracii stand cuminți
-
Și-am să înălț către etate
Cu al său lanț al slăbiciunilor
Mai poate fi oare ,
dreptate
Între demoni și îngeri
Dar însă trenul , ce-atrecut ........
Prin visele mele nocturne
Nu mai am putere, să le mai ascult
De aceste lumi ,
ce parcă se-ascunde
Și poate ,
undeva la graniță
Intunericul și-a spus cuvântul
Chiar dacă....
Va fi sfârșitul meu ,
să mă odihneasc
intr-un mormânt de piatră
(Călătorul nocturn / Bucuresti 2021)