Camelia Boț: Dincolo de mască

Am obosit să lupt pentru dreptate,
Să vă simt gustul de pelin din cuvânt
Care ar vrea să mă ducă departe
Alungându-mi visurile de prin gând.

M-am săturat de învrăjbirea oarbă
Prin care mă zidiți ca pe-o Ană-n zid,
Legându-mi de gleznă a urii coarbă
Care voința și dreptatea mi-o ucid.

M-am săturat să vă-ntălnesc la colțuri
Precum cerșetorii de timpuri pierdute
Vrând să închideți cuvântul în lanțuri
Ce-ar vrea să răsune și-n zări pierdute.

Am orbit privind dincolo de mască
După care v-ascundeți mișelește,
Dar vă trădează putoarea de iască
Ce din nări vă iese, de păru-mi zbârlește.

M-am săturat de atâta viclenie
Cu care mușcati și din primăvară,
Care dezbracă a noastră poezie
De haina răului și de-a urii povară.

M-am săturat de tine "poietaș" de azi,
Care știi să scrii frumosul doar în vers,
Dar prin cuvântul aruncat, tu decazi
Precum o stea rătăcită-n univers...

Mi-e milă de sufletul ce piere-n vers
Pustiit de atâta răutate
Mi-e milă de țărâna și de-al tău mers
Târât de-a sufletului greutate...