Marin Rada: Voal

Mama
se îmbraca, uneori,
în alb,
avea peste umeri
un voal subțire,
de sărbătoare,
întindea către mine
o primăvară,
se umpleau ochii ei
de cer
și cerul se umplea,
dintr-o dată,
de soare,

Eu auzeam
cum plesnesc mugurii
de lumină,
candela, sub icoană,
cum trezește fiori,
într-un luminiș,
fără vină,
căprioara bea stelele
de pe flori,

Mama
era tot o dragoste
și o iluminare,
se îmbrăca, uneori,
în alb
și avea peste umeri
un voal subțire,
de sărbătoare.