tu ești o jucărie de pluș
ino imo
eu o femeie cu minte de copil
când închid ochii și respir respir respir
simt cum îmi pierd numele corpul
gonim alături imaculați supli
ne flutură coamele într-un fel de vânt
lăsăm pământul în greutatea lui
coarnele noastre mângâie
cerul
nu știe nimeni de unde venim ce căutăm
prea multe guri au spus
povestea
curge un puzzle de ploturi ca
din turnul babel până când nu mai știu cine sunt
cine ești cine am vrea să fim în ce fel
hai să ne bucurăm cu
viața asta așa cum putem așa cum
ne lasă
tu doar un pluș albastru prostuț
eu numai o bătrână copilăroasă decât
să ne lăsăm roși de molii într-o tapiserie
unde a cusut cu măiestrie cineva
„in aeternum” închisoarea noastră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu