Firoiu Cristina Maria: Un dor care nu s-a speriat niciodată de dragoste

              versuri               

Mai erau și alți ochi
dar eu te vedeam doar cu ai mei.
Mai erau și alte urechi
Dar eu te auzeam doar cu ale mele.
Mai erau și alte mâini
Însă doar cu mâinile mele te atingeam.

Mulți mi-au spus că este normal,
Doar nu te pot vedea cu ochii lor...
Nici nu te pot auzi cu urechile celorlalți...
Și nici nu te-aș putea atinge cu mâinile altora..

Apoi,
Am întâlnit o pasăre și am privit-o îndelung...
Avea același șezut în gheruțele ei fricoase
Poposite lângă același geam
Pe care îl deschideam din ce in ce mai rar.
Pesemne...
A rămas fără dor și căuta altul nou...
Ei, am privit această pasăre și cu ochii altora,
Grăbiți să mi-o alunge...
O auzeam cu urechile lor,
La fel de atente spre goană...
Și într-o zi am atins-o cu o altă mână...
Și am simțit că stă,
Puțin înfricoșată, dar așteptând acel dor...

Ea m-a învățat că
Doar o dată găsești pe cineva
Pe care îl poți vedea doar cu ochii tăi,
Văzându-te.
Îl poți auzi doar cu urechile tale,
Auzindu-te...

Și îl poți atinge doar cu mâinile tale...
Simțindu-te...
Și această întâmplare
Nu este altceva decât
Un dor care nu s-a speriat niciodată de dragoste.